Cinstirea icoanelor in credinta ortodoxa
Sfintele icoane împodobesc de veacuri sfintele
lăcaşuri, dar şi casele credincioşilor creştini. Părinţii Bisericii ne învaţă
că, prin cinstirea icoanei, noi nu ne închinăm materiei din ea, ci persoanei pe
care ea o înfăţişează. Icoana devine sfântă atât prin sfinţenia chipului pictat
pe ea, cât şi prin sfinţirea pe care preotul o săvârşeşte cu harul Duhului
Sfânt.
În Ortodoxie, nu există serviciu religios sau ritual
liturgic fără prezenţa icoanei. Părinţii Bisericii au văzut în icoanele
sfinţilor prezenţa lui Hristos şi a Duhului Sfânt, a energiilor dumnezeieşti
necreate, dar şi o cale de a-L vedea pe Dumnezeu mai lămurit, prin contemplare.
Or, icoanele înlesnesc această contemplare, fiind „ferestre care dau spre priveliştea
de dincolo”.
Invăţătura ortodoxa cu
privire la sfintele icoane.
Icoana - obiect de cult. Etimologic, cuvântul
icoană provine din grecescul , care se traduce prin asemănare, imagine,
portret. . Prin ritualul de sfinţire a icoanei se produce o legătură
între imagine şi prototipul ei, între cel care este pictat şi pictura însăşi.
Astfel, prin puterea acestei prezenţe harice se sfinţeşte orice icoană, care
devine din tablou religios icoană făcătoare de minuni, obiect de cult, venerat
în biserică şi în casele creştinilor.
Raţiunea existenţei icoanei este bine lămurită de către Sfântul Ioan
Damaschinul, care spune: „Fiindcă sfinţii au fost plini de Duhul Sfânt, în
viaţă fiind, chiar şi când au trecut la cele veşnice, harul Sfântului Duh s-a
pogorât asupra lor în morminte şi asupra chipurilor lor în icoane “.
Sfântul Vasile cel Mare spune că ceea ce cuvântul transmite prin auz,
pictura arată în tăcere prin imagine.
Funcţiile icoanei:
- dogmatică - mărturisire de credinţă în Întruparea
Mântuitorului;
- harismatică - sau sfinţitoare, prin lucrarea Sfântului
Duh;
- latreutică - de adorare a lui
Dumnezeu, supravenerare pentru Maica Domnului şi venerare
pentru sfinţi şi puterile îngereşti;
- anamnetică> - de aducere-amintire a smereniei Fiului lui
Dumnezeu, de îndemn la rugăciune şi contemplaţie
Recapitulând, spunem că
icoana este obiect de cult, fereastră către Cer, mărturisire a credinţei şi
mijloc de a grăi cu Dumnezeu şi sfinţii Săi.
Asociem cinstirea icoanelor cu cinstirea sfinţilor, a
Sfintei Cruci, a Sfintelor moaşte, a Sfintei Evanghelii ş.a.
Aplicarea învăţăturii ortodoxe este posibilă doar prin
cinstirea cu evlavie a sfintelor icoane,
care împodobesc de veacuri sfintele lăcaşuri, dar şi casele
drept-măritorilor creştini, care se roagă înaintea lor pentru spor în credinţă
şi în fapte bune.
Atelierul de Pictura a Icoanelor pe sticla in Biserica
Mavrodolu, 1.11.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu